Elisabeta Rizea este reprezentanta unei galerii impresionante de femei curajoase care s-au opus regimului comunist, supranumită „eroina din Nucșoara” datorită sprijinului pe care l-a dat rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraşului.

Rizea a sprijinit activ grupul de rezistenţă anticomunistă Arsenescu-Arnăuţoiu din Munţii Făgăraşului, pe „haiducii” care își luaseră soarta în propriile mâini pentru a salva țara de comuniști.

În fiecare zi se aventura pe cărările muntoase pentru a le duce mâncare și pentru a le oferi informații grupurilor de rezistență din munți, deși știa cărui risc se expune.

Elisabeta Rizea a fost închisă prima dată în 1950, fiind bătută și torturată de comuniști, dar a refuzat constant să trădeze rezistența. După eliberare, deși cunoscuse teroarea și era urmărită constant de Securitate, a continuat să îi ajute pe cei care încă se opuneau comunismului.

A fost arestată a doua oară în 1958, după prinderea fraţilor Arnăuţoiu, dar eliberată prin decretul din 1964.

Caracterul și voința Elisabetei Rizea au fost recunoscute și de Regele Mihai, care a vizitat-o în 1992 a Nucșoara pentru a-i mulțumi personal.