Despre partizanii anticomunişti din munţi s-au scris cărţi și studii întregi în anii de după căderea comunismului. Însă au rămas în memoria colectivă ca acei curajoși care s-au împotrivit regimului comunist până la ultima suflare. Rezistența armată anticomunistă s-a constituit odată cu pătrunderea trupelor sovietice în România și a durat până la începutul anilor ’60, când ultimii partizani izolați au fost capturați sau uciși de Securitate.
Rezistența armată din munți a fost sprijinită de locuitorii satelor din zonă, care, deși amenințați de trupele de Securitate au continuat să ajute la creșterea mișcării. Printre ei și Elisabeta Rizea. Mișcarea de rezistență armată a avut ca motivație, printre altele, refuzul de acceptare pasivă a comunismului, nemulțumirile de ordin social-economic, dar și încrederea într-o intervenție externă salvatoare, de aici și binecunoscuta lozincă: „Să trăiască partizanii, până vin americanii!”.
Toma Arnăuțoiu a fost unul dintre cei mai cunoscuți partizani anticomuniști. Povestea lui de viață este impresionantă. A avut o importantă carieră militară, fiind absolvent al Școlii de Ofițeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I” și al celei de ofițeri. A fost trimis pe front în 1944, în războiul contra Germaniei naziste, unde a și fost rănit. După instaurarea regimului comunist, a fost unul dintre organizatorii rezistenței din munți.
Toma Arnăuțoiu a crezut în lupta lui împotriva regimului comunist, considerând că doar prin luptă el și haiducii lui pot să scape România din ghearele urgiei ce avea să vină. În 1949, alături de Gheorghe Arsenescu, a organizat grupul de rezistență anticomunistă armată de la Nucșoara, cunoscut sub numele de „Haiducii Muscelului". Din grup făceau parte și femei, printre care și Maria Plop, cea cu care Toma Arnăuțoiu a avut și un copil, pe Ioana-Raluca Voicu Arnăuțoiu.
Grupul a fost sprijinit de locuitorii din zonele apropiate, deși și aceștia au fost la rândul lor anchetați și torturați de Securitate pentru a recunoaște ajutorul dat rezistenților din munți. Toma Arnăuțoiu și partizanii lui au rezistat nouă ierni geroase în munți, ascunzându-se de trupele Securității. Au avut parte și de înfruntări directe cu Securitatea, mai mulți partizani fiind capturați și uciși. Au fost nevoiți să își schimbe frecvent adăpostul și să găsească surse de hrană, ajutați fiind de sătenii binevoitori. Securitatea a pus presiune și pe familiile lor, care au fost anchetate și urmărite de Securitate. Mama lui Toma Arnăuțoiu a fost arestată de mai multe ori cu scopul de a-i forța pe partizani să se predea.
După mai multe încercări eșuate, în 1958, ca urmare a racolării unui apropiat al grupului, Toma Arnăuțoiu și fratele său au fost prinși de Securitate. Au fost anchetați la Pitești timp de un an, ca de altfel și Maria Plop, care a fost arestată împreună cu fiica ei și a lui Toma Arnăuțoiu, care la momentul acela avea doar doi ani.
Toma și Petre Arnăuțoiu împreună cu alți 14 oameni care i-au ajutat în timpul anilor de prigoană au fost condamnați la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a și executați în noaptea de 18 iulie 1959, la penitenciarul Jilava. Maria Plop a murit în închisoarea de la Miercurea Ciuc, în 1962, la vârsta de 35 de ani. După capturarea celor doi fii, Toma și Petre, și mama lor celor doi haiduci a fost arestată din nou și condamnată la 10 ani pentru că nu a denunțat fugarii. S-a stins din viață în 1962 în închisoare.
În august 2016, Elena Ion Arnăuțoiu, sora anticomuniștilor Toma și Petre Arnăuțoiu a fost decorată de președintele României.
Susțineți proiectul REZISTENȚII
Dacă vi se pare important și/sau interesant ceea ce facem, ne puteți susține prin donații recurente sau unice. Detalii aici.