Cosmin Pojoranu - PR funky.ong

„Am înțeles din eșec că nu le poți face pe toate de unul singur, că e OK să spui «nu» și să ceri ajutorul. Și, firește, că unde dragoste nu e, nimic nu e. Adică dacă nu pui suflet în ceea ce faci, se simte, iese prost, nu e autentic.”

Cosmin este Director de comunicare la Funky Citizens și DJ în timpul liber.

1. Ce îți mai dă speranță în România?

Entuziasmul tinerilor, nemolipsiți încă de blazarea adulților, cuplat cu spiritul de luptător al nației. Să notăm însă că problemele României sunt în mare parte probleme globale. Trăim într-un context în care întreaga planetă e supusă unor provocări mari de tot: de la ascensiunea inteligenței artificiale până la capitalismul sălbatic și lupta continuă pentru a răspândi pe deplin libertățile și drepturile omului.

2. Ce faci tu pentru o variantă mai bună a acestei țări?

Mă-ntreb și eu asta destul de des. Încerc să și fiu ceea ce propovăduiesc. De 6 ani lucrez full-time într-un ONG care se ocupă de domeniul bunei-guvernări - Funky Citizens. Îmi dedic mare parte din timp activismului civic, cuplat cu educația civică. Deci nu neapărat clicktivism și scrollat pe Facebook, cât muncă mai cu mintea-n cap alături de oricine are chef de a muta niște munți.

3. De când a început să îți pese? Care a fost primul pas spre implicare?

De prin liceu, de când citeam o gazetă pe nume Academia Cațavencu. Îmi plăcea stilul și conținutul Cațavencilor, visam să devin un jurnalism care să schimbe puțin colțul lui de lume prin munca zilnică. Tot în liceu am început să fiu un antreprenor-rebel, să-i spunem. Aveam mari probleme cu sistemul de educație - probleme care persistă și azi - așa că m-am enervat și am decis să schimb una, alta. Pe la 20 de ani deja înființam, alături de câțiva amici, un ONG dedicat educației, pe nume Asociația Oricum pentru Educație.

4. Ce ți-ai spune ție la 15 ani?

Habar n-am. Probabil m-aș sfătui să citesc (și să scriu!) mai mult. Poate o încurajare de tipul „ține-o tot așa, o să fie bine”, poate că m-aș sfătui să fiu mai moderat (mai ales în privința echilibrului financiar, mereu am pus banii pe locul 2, 3 sau mai jos). Sunt o persoană vorbăreață, mi-aș spune, probabil, multe :)

5. Ce te-a ajutat cel mai mult să devii omul de acum?

Nu poți să ajungi la succes de unul singur, fără să lucrezi într-o echipă faină. Mulțumesc oamenilor care mi-au susținut toate nebuniile (slavă cerului, au fost destule!), de la părinți până la profesori și colegi. Sunt atâția încât nu am cum să-i pomenesc pe toți.

6. Care a fost lupta cea mai grea cu tine însuți?

La noi e încă subiect tabu să vorbim despre sănătatea mintală. Prin 2009, când m-am întors în București după un periplu de un an în Barcelona, am început să am atacuri de panică. Anxietatea legată de probleme de sănătate a tot apărut și dispărut, am reușit să o țin sub control cu psihoterapie. Uneori mă mai afund în episoade depresive. Dar cred că cea mai cruntă luptă e cea cu tentația de a-mi băga picioarele și a pleca hai-hui prin lume cât încă mai am curajul, așa cum își dorește sufletul meu uneori atât de mult.

7. Ce ai învățat din eșec?

Că nu le poți face pe toate de unul singur, că e OK să spui „nu” și să ceri ajutorul. Și, firește, că unde dragoste nu e, nimic nu e. Adică dacă nu pui suflet în ceea ce faci, se simte, iese prost, nu e autentic. Ah, și că e OK să fii creativ și să ai tone de idei, dar nu valorează nimic fără o execuție riguroasă. Deci, dacă se poate, mai multă organizare și structură în medii predispuse la haos, precum cele creative.

8. Ce detaliu despre tine i-ar surprinde pe ceilalți?

Hmmm. M-ai pus pe gânduri cu această întrebare. Nu știu cât de surprinzător e, dar atunci când aveam vreo 2 ani vorbeam mai bine maghiara decât româna, acum nu mai știu deloc ungurește.

9. Un sfat pentru tinerii ce vin?

Să fie mereu, dar mereu, curioși și ambițioși. Să învețe a colabora pentru a nu se însingura. Să nu se mai uite atât de mult în gura lumii (la naiba cu atâta instagram și facebook), să facă ce le spune instinctul și să nu le fie frică de eșec. Să nu piardă timpul și - aici deja par batrân - să nu-și neglijeze sănătatea, căci altfel nu vor mai putea funcționa la potențial maxim. Să învețe să-și dozeze energia și răbdarea.