Perjovschi desenează cu markerul sau creta pe zidurile, ferestrele și tavanele muzeelor și centrelor de artă din toată lumea. Berlin, New York, Londra, Hong Kong, Sydney, Paris, Cracovia, Vilnius, Marseille, Stockholm, San Francisco, Rejkjavik, Seul, Dakar, Jakarta, Wuhan, Ljublana, Pristina, Madrid, Lyon ș.am.d.

Arta lui spune ceva și directorilor și portarilor muzeelor de artă. Instalațiile lui temporare amestecă subiecte mărunte din viața de zi cu zi cu evenimente de politică globală.

Marea majoritate a proiectelor lui Perjovschi se șterg, se spală sau se zugrăvesc și astfel scapă parțial istoricizării artistice sau valorizării comerciale.
Perjovschi expune în holurile, coridoarele sau pe pereții de sticlă ale instituțiilor de cultură pentru ca desenele să fie văzute dinafară fără bilet.
Artistul vine dinspre muzeu spre stradă cu un desen care nu e nici caricatură, nici artă brută, nici comix, nici graffiti, ci un pic din toate astea. Un „intelligent graffiti” care rămâne critic, simplu și direct în plin boom al artei extravagante-cool.

Perjovschi desenează în continuu pe toate meridianele lumii în așa fel încât în orice minut din orice zi în fiecare an undeva să existe accesibil publicului un desen. Un desen-idee sau Gedankebild cum spun nemții…
În ultimii ani desenele lui au ajutat sau asistat public mișcări activiste, ecologiste, umanitare, non profit sau independente, din Romania și nu numai.

Dan Perjovschi este laureatul Fundației Gheorghe Ursu pentru drepturile omului 1999. A primit premiul Henkel pentru desen contemporan în 2002, premiul George Maciunas în 2004, Premiul Prințesa Margriet al Fundației Culturale Europene (cu Lia Perjovschi) în 2012 și premiul Rosa Shapre al Kunsthalle Hamburg în 2016. În acelasi an i s-a decernat premiul special „Artist/Citizen” la gala participării publice CERE.

Selecția de la Casa Forum prezintă invitații, cartoline, pliante și afișe de la expozițiile artistului din utimii 15 ani.

Expoziția „Partidul te vrea tuns” este o vizită prin istoria comunismului din România, dedicată păstrării memoriei și combaterii miturilor care insistă să revină în discursul public.

Fraze precum „toată lumea avea o casă”, „toată lumea avea serviciu” și alte mituri care nu rezistă la o privire mai profundă, sunt încă prezente și continuă să fie transmise noilor generații.

Credem că expoziția a fost o bună ocazie de a transmite informații coerente, dar și o experiență în urma căreia privitorul a putut să parcurgă realitatea perioadei dinspre poleiala de suprafață înspre miezul construit prin propagandă și violență.

În cadrul vernisajului expoziției a fost distribuit gratuit și „Ghidul ilustrat al comunismului românesc”, o sinteză vizuală a perioadei, cu accentul pus pe grafica realizată de câțiva dintre cei mai buni artiști români.

Proiectul „Tolerance” a fost inițiat de designerul grafic și ilustratorul newyorkez Mirko Ilić în 2017. Designeri, artiști și ilustratori reputați din peste patruzeci de țări au fost invitați să exprime vizual înțelegerea toleranței în limba maternă. Aflată în permanentă expansiune, colecția face deja înconjurul lumii, fiind expusă recent la sediul central Facebook, în cadrul unor festivaluri de design din Statele Unite, Austria și Olanda, la Design Museum Londra, la Muzeul de Artă Contemporană din Zagreb, în Africa de Sud, Ungaria, Emiratele Arabe Unite, Turcia și Ucraina.

Forum Apulum a produs în 2019 o selecție de 40 de postere și a organizat expoziții la Muzeul Național al Unirii, la Fabrica de Timp Liber (Turda) și la Satu Mare. În jurul expoziției au fost organizate și o serie de ateliere cu elevi de liceu, pentru a discuta despre prejudecăți și importanța toleranței.

Proiectul a fost posibil cu sprijinul „Start ONG”, un program lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow.

Privirea retrospectivă a emigranților către viața trăită în țară și reproducerea, în mod repetat, a memoriilor, denaturează faptele trăite în realitate și transpun în atitudinea emoțională o alterare a faptelor și trăirilor acestora.

Astfel, artistul a decis să înlocuiască amintirea romanticizată a celor de „afară” prin declinarea artistică a subiectelor majore ale momentului cu realitățile României contemporane.

Pentru a putea face acest lucru a chestionat oameni care nu mai locuiesc în țară și a concluzionat că din momentul locuirii „afară”, înconjurat de acces la informare și lucruri elementare (apă, curent, gaz, ananas, chips-uri, Netflix, etc.), emigrantul își șterge din memoria de salariat din Vest că: gradul de sărăcie în România e de aproape 50%, că cei mai mulți români nu au toaletă în casă, că educația își schimbă metodologia odată cu fiecare ministru al Educației, că închisorile sunt prioritare spitalelor și că tradițiile românești sunt de fapt hibrizi ale tradițiilor din popoarele migratoare în România.

Despre George Roșu

Cei care desenează îl arată cu degetul reproșându-i că nu desenează ci că scrie, iar cei care scriu îi reproșează la rândul lor că nu scrie ci că desenează. George Roșu insistă, și face asta de 15 ani. Filtrând atât senzaționalul cât și banalul prin filtrele artistice reușește (uneori) să aducă la lumină realități alternative, pe care le numește, simplu, povești.